- hirb’
- (hirben, hirbid)alnis
Vepsä–Lätläine Vajehnik. 2009.
hirb’
Look at other dictionaries:
hâr — interj. 1. Cuvânt care imită mârâitul câinilor. ♢ expr. Că( i) hâr, că( i) mâr sau hâr încoace, hâr încolo, se zice când cineva se încurcă în explicaţii neconvingătoare, mincinoase. 2. Cuvânt care imită zgomotul produs de unele mecanisme vechi… … Dicționar Român
ciob — CIOB, cioburi, s.n. Bucată, fragment dintr un obiect de sticlă, de faianţă, de lut etc. spart; hârb. – cf. tc. ç ö p. Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOB s. hârb, spărtură, ţandără, (reg.) breanc, (Ban.) tioc. (ciob dintr o oală de… … Dicționar Român
ciovei — CIOVÉI, cioveie, s.n. (reg.) Obiect casnic (vechi şi fără valoare). – et. nec. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 ciovéi s. n., pl. ciovéie Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic ciovéi ( íe), s.n … Dicționar Român
hanţă — HÁNŢĂ, hanţe, s.f. (reg.) 1. Obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrenţuit, de proastă calitate. 2. fig. Gură (care vorbeşte mult şi fără rost). ♢ expr. Bun de hanţă = flecar, vorbăreţ, guraliv. – cf. ucr. b a n c a mârţoagă . Trimis de gall, 13.09.2007 … Dicționar Român
hleab — HLEAB, hleaburi, s.n. (reg.) Lucru rău, stricat, vechi. – cf. ucr. c h l j a b a t y a se clătina, a fi hodorogit . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hleab s. n., pl. hleáburi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
hodoronc — HODORÓNC interj. v. hodorog1. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hodorónc v. hodorog Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic HODORÓNC interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de un vehicul pe un drum… … Dicționar Român
hârb — HÂRB, hârburi, s.n. 1. (pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 2. fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – cf. bg. h ă r b e l. Trimis de gall … Dicționar Român
lăscaie — LĂSCÁIE, lăscăi, s.f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în ţările române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ♢ expr. A nu avea (nici o) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea… … Dicționar Român
rablă — RÁBLĂ, rable, s.f. (fam. şi depr (depreciativ).) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură. 2. Animal bătrân şi slab; gloabă. 3. Om îmbătrânit şi sleit de puteri, ramolit. – cf. bg. h r ă b l a ceva care este spart, rupt, care are… … Dicționar Român
